La baie în Țăleap

Țăleapul era o limbă de pământ cu puțin nisip și pietre, în amonte de sat — locul unde intra toată lumea la scăldat. De-acolo se intra în Mureș și se înota în picioare, fără să atingi fundul apei, lăsându-te dus de curent la vale, până la Brod — chiar locul unde se trecea cu luntrița spre gara din Vărădia. De la Brod, drumul înapoi spre Tăleap se făcea pe jos, pe mal.

Ca să nu obosească în apă și să se ferească de vârtejuri, copiii luau cu ei o cameră de tractor umflată, din cauciuc, sau o creangă mare uscată care plutea — de ele se agățau temporar, ori de câte ori simțeau nevoia să se odihnească, fără să iasă din apă. Cei mai mari aveau grijă ca cei mici să rămână în grup și să nu se depărteze prea tare unii de alții, ca nimeni să nu seînece.

Era, pur și simplu, tare distractiv — o după-amiază întreagă petrecută plutind la vale pe Mureș, între Tăleap și Brod, și apoi drumul de întoarcere pe jos, gata pentru tura următoare.