Un castru al Legiunii a XIII-a Gemina — cărămizile lui, purtând ștampila legiunii, aveau să fie refolosite secole mai târziu la ridicarea mănăstirii medievale.

Papa Honorius al III-lea confirmă existența unei mănăstiri benedictine la Bulci — una dintre cele mai bogate din Banat, după cea de la Cenad.

Mănăstirea are de suferit în timpul marii invazii tătare, dar rezistă și continuă să funcționeze.

Călugării copiști de la Bulci lucrează la manuscrise — de la ei s-a păstrat un codice cu texte ale istoricului roman Titus Livius.

Năvălirile otomane distrug aproape complet mănăstirea și satul. Supraviețuitorii se refugiază în alte localități de pe Valea Mureșului.

Călugărul Berecky Hiarion întemeiază Bulciul de astăzi, căutându-i pe urmașii celor plecați și rezidind vechea biserică.

Baronul Fechtig-Fechtenberg ridică prima reședință boierească pe locul viitorului domeniu.

Antoniu Mocioni de Foen cumpără domeniul de la baronul Fechtig-Fechtenberg.

Arhitectul Mór Kallina dă castelului forma de astăzi; se ridică și parcul dendrologic de 9 hectare, o biserică și o școală pentru copiii satului.

Domeniul e vizitat de regele Carol al II-lea, care venea la vânătoare, și mai târziu de Regina Elena și Regele Mihai I.

Regimul comunist naționalizează domeniul familiei Mocioni-Stârcea.

Clădirea devine spital de neuropsihiatrie, apoi sanatoriu TBC, sub administrarea Spitalului Județean Arad.

Sanatoriul TBC se închide definitiv. Clădirea trece în administrarea Primăriei Arad, urmată de o perioadă accentuată de degradare.

Comunitatea din Bulci sărbătorește 800 de ani de la prima atestare documentară a locuirii creștine în sat.

Un sat liniștit pe Valea Mureșului, unde localnici și autorități duc campanii constante pentru salvarea ruinelor castelului Mocioni.